Mesaj iubirii mele... Inca...te astept..

Imi cer iertare ca am crezut in acest joc amagitor in care amandoi m-am jucat cu visele, in tot acelasi univers trist si pustiu, care nu mi-a oferit mie, nici macar o sansa...
Ma intrebam de ce ma agat de iubirea asta de parca ar fi macar o sansa in ea...
De fapt ma intreb si de ce mai traiesc pe pamantul asta plin de lacrimi si ploi....
E ciudat, inca mai cred...in tine...
Octavian Paler a spus ca "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
In cazul meu, lucrurile s-au complicat foarte mult...am pierdut doar eu, si am pierdut totul...
Chiar mi-as dorii sa raspund cand aud un "te iubesc" dar nu am cui... ramane doar ca un trist ecou, oprit de buzele mele, care si-au jurat ca le vor saruta intr-o zi pe ale "ei".
Imi pare rau ca nu am avut puterea sa te pastrez pentru totdeauna, nu am avut de unde sa o iau... am fost lovit iar, si iar, si iar ca si un ultim caine, care se ridica in picioare, nevrand sa renunte la lupta, dar care primea inca o lovitura care il face sa se gandeasca serios
la dorinta de a murii...
Se zice ca un caine se intoarce la stapanul sau, oricat de tare ar fi lovit... uneori mi-as dori  si eu un astfel de suflet...
In universul acesta infinit ma simt ca o picatura de ploaie care mai are putin si se usuca,  aiurea... Totul e aiurea...